Cutia cu globuri a bunicii se deschide o singură dată pe an, cu aceeași grijă cu care se desface un album de fotografii: ciupercuțe argintii, conuri cu pudră lucioasă, un ceas cu limbile oprite la cinci fără cinci, păsărele cu coadă din fibră de sticlă și câteva globuri mari, suflate manual, cu vopseaua ușor tocită acolo unde au fost ținute ani la rând între degete. Pentru colecționari, unele dintre ele au o poveste care se poate urmări până la fabrica și deceniul în care au fost făcute, iar pentru familie sunt, pur și simplu, globurile fără de care bradul nu e complet.
Sticla subțire din care sunt suflate aceste obiecte nu iartă o cădere, nici măcar de la jumătate de metru pe parchet, și în afară de mâinile neatente mai există un pericol, mai discret: ramura care cedează încet sub greutate, peste noapte, până când globul alunecă de pe ea. De aceea, pentru cei care își decorează bradul cu piese de colecție, alegerea bradului începe cu o întrebare despre ramuri, înaintea celor despre înălțime sau culoare.
Densitatea vârfurilor și rigiditatea ramurilor
La un brad artificial, numărul de vârfuri spune cât de deasă este coroana, adică între câte puncte de sprijin se poate alege atunci când se agață un glob. Un brad cu peste o mie de vârfuri lasă loc pentru a pune fiecare piesă acolo unde ramura e destul de groasă încât să o țină drept. Contează însă și ce se află în interiorul ramurii, pentru că vârfurile din PVC sunt prinse pe o sârmă metalică, iar o sârmă groasă și fermă păstrează unghiul ramurii chiar și cu un glob greu atârnat la capăt, în timp ce una subțire se îndoaie treptat spre podea.
Ramurile prinse pe balamale, care se desfac singure atunci când secțiunile se montează pe trunchi, au avantajul unei forme constante de la un an la altul, pentru că unghiul lor e dat de mecanism, nu de cât de bine au fost modelate cu mâna. Pentru un colecționar, asta înseamnă că locul în care un glob a stat bine anul trecut va fi la fel de sigur și anul acesta.
Unde se așază piesele grele și cele fragile
Globurile mari și grele își au locul în treimea de jos și de mijloc a bradului, cât mai aproape de trunchi, acolo unde ramurile sunt cele mai groase și unde, în cazul unei căderi, drumul până la podea trece prin alte ramuri care le pot opri. Piesele mici și ușoare, păsărelele cu cleme, conurile și țurțurii subțiri, merg spre vârfuri și spre partea de sus a coroanei, unde ramurile se subțiază, iar cele mai valoroase dintre globurile colecției se pun la nivelul ochilor, pe partea dinspre perete, departe de traseul pe care trec oamenii prin cameră.
Pentru prindere, cârligele din sârmă, îndoite în formă de S și strânse ușor în jurul ramurii, țin mai sigur decât firele de ață sau panglicile, care alunecă pe vârfurile din PVC, iar la globurile vechi cu capac metalic merită verificat, înainte de agățare, că urechiușa capacului nu s-a slăbit în ani de depozitare. Instalațiile de lumini cu LED, care se încălzesc foarte puțin, sunt preferabile becurilor clasice în preajma vopselelor vechi și a decorațiunilor din vată sau din hârtie.
Diferențele se văd bine atunci când sunt puse una lângă alta cifrele publicate pentru câțiva brazi artificiali de înălțimi apropiate, fiindcă numărul de vârfuri și diametrul coroanei variază mult mai mult decât s-ar crede.
Cât de deasă poate fi coroana unui brad de aproape doi metri
Cea mai deasă coroană dintre ele o are un brad HOMCOM de 180 cm, cu 1.696 de vârfuri pe un diametru de 120 cm, ramuri pe balamale, bază din oțel și materiale ignifuge, gândit exclusiv pentru interior, la care montajul și modelarea durează între 30 și 45 de minute. Coroana lui largă și deasă e cea mai potrivită pentru o colecție bogată, în care fiecare glob are nevoie de propriul loc, cu mențiunea că un diametru de 1,2 metri cere un colț generos de cameră.
Un model de 200 cm, cu 1.000 de vârfuri și un diametru de 98 cm, are ramuri care coboară singure în poziție la montaj, trunchi în secțiuni, bază în cruce, pliabilă, din metal, și vârfuri ignifuge, așa că lasă mai multă înălțime pentru globurile de vârf într-o cameră cu tavan înalt, la o densitate mai mică a coroanei. Un brad de 210 cm cu 631 de vârfuri și un diametru de 81 cm, pe bază de fier de 50 cm, ignifug, e mai zvelt și mai aerisit, potrivit pentru câteva piese mari, puse în evidență, dar mai puțin pentru o colecție întreagă care are nevoie de sprijin în fiecare zonă a coroanei.
Pentru o colecție de câteva zeci de globuri vechi, raportul dintre numărul de vârfuri și înălțime spune mai mult decât fiecare cifră luată separat, motiv pentru care un brad mai scund și mai des ține de regulă mai bine piesele grele decât unul înalt și rar.
Baza merită aceeași atenție ca ramurile, pentru că un brad încărcat cu sticlă grea își mută centrul de greutate spre partea în care s-au adunat cele mai multe globuri, iar o bază în cruce cu brațe scurte, așezată pe un covor moale, poate lăsa trunchiul să se încline cu câțiva centimetri în primele zile. Verificarea se face după ce toate piesele sunt agățate, cu o nivelă mică sau cu ochiul, de la câțiva pași distanță. Acolo unde bradul stă aproape de ușă sau de un loc pe unde se trece des, o sârmă subțire prinsă discret de un cârlig din perete sau din pervaz ține trunchiul drept pe toată durata sărbătorilor.
La sfârșitul sezonului, ordinea se inversează: globurile se scot de pe ramuri înainte ca bradul să fie strâns, de sus în jos și cu piesele fragile primele, apoi fiecare intră în compartimentul ei, într-o cutie cu despărțituri sau învelită în hârtie fără acid. Capacele metalice slăbite se scot și se păstrează separat, într-un plic marcat, ca la anul colecția să iasă întreagă din cutie, cu fiecare piesă gata să-și reia locul pe aceeași ramură.
Sursa foto: Magnific.com
