O proportie semnificativa dintre persoanele care sufera de bulimie sau tulburare de alimentatie excesiva sunt obezi. Aceasta realitate complexa si serioasa necesita o abordare multidisciplinara. Obezitatea nu este doar o problema cosmetica, ci o boala cronica cu consecinte grave care necesita tratament de specialitate. Totusi, nu trebuie sa uitam ca psihoterapia de insotire este fundamentala si in ajutorul celor afectati de obezitate morbida. Multi pacienti dezvolta probleme psihologice si comportamente daunatoare precum bulimia sau alimentatia excesiva. Prin urmare, tratamentul multidisciplinar este o nevoie urgenta.
Stresul psihologic al acestei boli creste riscul aparitiei unor tulburari de alimentatie precum bulimia sau alimentatia excesiva.
Persoanele supraponderale si obeze sunt mai susceptibile de a suferi de tulburari de alimentatie.
Cum sunt legate obezitatea si tulburarile de alimentatie?
Multi oameni asociaza tulburarile de alimentatie cu o singura afectiune si isi imagineaza o fata slaba si morbid, cu anorexie. Cu toate acestea, spectrul este foarte larg; persoanele obeze sufera adesea de tulburari de alimentatie. Este o realitate clinica extrem de complexa in care mediul familial joaca un rol deosebit de important. Analizam apoi de ce persoanele cu obezitate tind sa dezvolte tulburari de alimentatie.
Din ce in ce mai multe persoane sufera de obezitate, care deseori incepe in copilarie. Cei afectati dezvolta adesea tulburari psihologice.
Stim ca obezitatea din copilarie sau parentala creste riscul de bulimie nervoasa si tulburare de alimentatie excesiva. Foarte putini sufera de anorexie (anorexie). Persoanele cu obezitate dezvolta in primul rand comportamente de alimentatie nesanatoasa si de epurare din cauza nemultumirii fata de imaginea lor de sine si presiunilor sociale si familiale.
- Temerile si emotiile retinute duc adesea la mancare excesiva. Acest comportament declanseaza rusine si duce la cresterea in greutate.
- Cresterea in greutate ii determina adesea pe cei care sufera de varsaturi autoinduse sau abuzul de laxative sau diuretice. Aceste comportamente sunt cunoscute sub denumirea de bulimie nervoasa.
Cercetatorii de la Universitatea din Sydney au studiat aceasta afectiune si au descoperit ca obezitatea si tulburarile de alimentatie au un impact sever asupra sanatatii fizice si mentale.
Ce consecinte are acest lucru asupra sanatatii celor afectati?
Daca o persoana obeza dezvolta tulburare de alimentatie excesiva sau bulimie nervoasa, este expusa riscului de sindrom metabolic sau rezistenta la insulina. Riscul medical si complicatiile de sanatate sunt in crestere: hipertensiune arteriala, probleme cardiace, diabet, tulburari ale metabolismului lipidic etc.
Pe de alta parte, nemultumirea fata de imaginea de sine si deteriorarea crescanda a sanatatii cresc suferinta psihologica. Acestia sunt adesea tineri care cad intr-o spirala complexa care duce la anxietate sociala si adesea la consumul de alcool sau droguri.
Ce factori de risc ar trebui sa tineti cont?
Toate persoanele cu obezitate dezvolta bulimie nervoasa sau sindrom de alimentatie excesiva? Raspunsul este nu. Copiii care cresc intr-un mediu familial in care greutatea joaca un rol prioritar sunt in mod deosebit expusi riscului. In multe cazuri, obezitatea este determinata genetic. Critica familiala si sociala, presiunea si stigmatizarea agraveaza situatia si duc la respingerea imaginii de sine.
Exista, de asemenea, factori sociali si culturali: Traim intr-o societate care se concentreaza pe perfectiunea fizica. Obezitatea este o boala care duce la respingere deoarece imaginea corpului nu corespunde imaginii frumusetii.
Obezitatea este o boala in care factorii genetici joaca adesea un rol decisiv.
In multe cazuri, obezitatea duce la probleme psihologice.
Care este abordarea terapeutica in aceste cazuri?
Dupa cum am vazut, persoanele cu obezitate dezvolta adesea depresie sau alte probleme psihologice. Vorbim de o boala complexa, nu este suficient sa adoptam un stil de viata mai sanatos asa cum cred multi. Este necesara o interventie multidisciplinara pentru a-i ajuta pe cei afectati.
O echipa de psihologi, medici si nutritionisti dezvolta de obicei un program de terapie pe termen lung. Terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi eficienta in aceasta situatie. Cu toate acestea, sunt necesare modele de terapie mai integrate si specializate pentru a ajuta pacientii.
