Cu toti ochii atintiti la sfarsitul „Game of Thrones”, cei mai multi oameni vor uita ca o alta mare serie a timpului nostru s-a incheiat si ea. Desi „The Big Bang Theory” si-a pierdut avantul si interesul de-a lungul anilor, nu exista nici-o indoiala ca a fost lansat pe usa din fata, devenind unul dintre cele mai longevive sitcom-uri de la televiziunea americana, la egalitate cu „Doi barbati si jumatate” si de asemenea unul dintre cele mai populare de pe piata americana.
Acestea fiind spuse, putem concluziona ca, dupa un sezon trecut destul de slab din multe aspecte (in special, in umorul sau), „The Big Bang Theory” a reusit sa-i puna capat cu demnitate si bun gust , recurgand partial la nostalgie si cateva referiri la istoria serialului, iar o alta parte la un interes placut de a-si incheia intrigile in mod corespunzator, fara a apela excesiv la sentimentalism dar cu un sentiment adecvat de ramas bun. Nu a fost loc de surprize si, cei care ar trebui sa fie, au fost tratati cu atata normalitate incat este imposibil sa ne fi prins cu nerabdare.
Fara a merge mai departe, dupa toate conflictele dintre Sheldon si Amy si „uzurpatorii” pentru paternitatea teoriei pentru care ar putea castiga Premiul Nobel pentru Fizica in mare parte din acest sezon, cuplul nostru de protagonisti ajunge sa primeasca vestea ca ei sunt invingatoriis, fara macar sa ne referim la celalalt cuplu in orice moment. Vestea, care este o piatra de hotar in serie si, fara indoiala, cea mai buna atingere finala in aspectul profesional al personajelor noastre, nu ne surprinde, desi este satisfacatoare, cel putin suficient, desi ne face sa credem ca drumul catre Acest punct a fost mai usor decat a fost cu adevarat. Ca Sheldon si Amy sunt premiati este un mod frumos de a-si incheia povestea atat profesional, cat si personal, deoarece aceasta veste ar trebui sa-i uneasca mai mult ca cuplu. Sau nu?
Acum, nu exista bucurie fara tragedie, iar adevarul este ca vestea de a fi invingatorii genereaza in Sheldon o anxietate neasteptata (desi total asteptata pentru noi, trebuie spus) inaintea avalansei de schimbari care se napustesc asupra lui: atentia. al presei, schimbarea de look a lui Amy cu ajutorul lui Raj (Sheldon, nu e mare lucru, calmeaza-te) si gluma din interiorul liftului stricat care este in sfarsit rezolvata pentru acest episod. Aversiunea lui Sheldon fata de schimbare a fost un clasic al „The Big Bang Theory” in timpul celor douasprezece sezoane, asa ca nu este surprinzator faptul ca fizicianul reactioneaza in acest fel in acelasi timp ca nu suntem surprinsi ca in sfarsit accepta realitatea cu ajutorul lui. prietenii lui. Desigur, momentul liftului nu poate fi mai distractiv si mai potrivit.
Acestea fiind spuse, in ultimul episod toti prietenii se pregatesc sa mearga la Stockholm pentru a ridica Premiul Nobel, punctul culminant al unui episod care, in justa masura, este si previzibil. Mentiune speciala pentru aparitia lui Sarah Michelle Gellar, emblematica Buffy the Vampire Slayer , ca invitata neasteptata a unui episod in care ne-am fi putut astepta la mai multe aparitii de vedete, cu toate disparute. Am putea spune ca „The Big Bang Theory” si- a dorit sa puna tot lumina reflectoarelor pe protagonistii serialului pentru acest ramas bun, desi odata cu istoria recenta de supraexploatare a vedetelor invitate, aceasta decizie pare oarecum ciudata.
Intre bucurie si drama primim vestea deloc surprinzatoare ca Penny, care nu si-a dorit copii, este insarcinata, lucru pe care Sheldon il descopera cu evidenta indiferenta. Sarcina, intr-un mod care nu ne surprinde avand in vedere cum s-a transformat „The Big Bang Theory” cu protagonistul ei, este umbrita de reactia lui Sheldon si nu atat de fericirea lui Penny si Leonard. Fara indoiala ca „The Big Bang Theory” nu a vrut sa-si ia ramas bun fara, inca o data, sa-si depuna toate eforturile pentru a- l forta pe Sheldon sa iasa din bula lui, astfel incat sa nu mai fie „o persoana rea” (sau, cel putin, o persoana rea).persoana foarte egoista) a carei atitudine a fost permisa doar de prietenii sai pentru ca stiu ca este imposibil sa-l schimbe, asa cum subliniaza Amy.
Este in discursul de primire a Premiului Nobel cand Sheldon decide sa profite de ocazie pentru a-i multumi premiul celui care il merita cu adevarat, si nu este el, ci niste prieteni care l-au insotit de ani de zile si care, de ce il neaga , L-au suportat ca nimeni altcineva. Cu un Nobel sub brat, grupul isi continua viata si nu stim daca vom mai auzi vreodata de ei dar, cel putin, ne bucuram sa stim ca isi iau ramas bun de la noi asa cum i-am cunoscut: impartind mancarea, acasa in sufrageria lui Leonard, printre glume si zambete.
