Recenzie - O suta unu dalmatieni - Dodie Smith

Cine nu a auzit de vestita poveste a celor o suta unu dalmatieni? Aceasta carte este fascinanta pur si simplu, atat prin povestea in sine cat si prin absolut fiecare personaj in parte, atent ales de autoare, pentru a crea o lume magica si incitanta totdata. 

Povestea incepe cam asa...

Pongo si Missis sunt o pereche de dalmatieni care sunt foarte norocosi sa aiba ca si familie un cuplu londonez care ii iubeste enorm de mult si care are foarte mare grija de ei. Cei doi sunt foarte mari iubitori de animale si fac tot posibilul ca Pongo si Missis sa se simta cat mai bine posibil. In momentul in care Missis naste cincisprezece catelusi, absolut toata lumea este extrem de fericita, inclusiv Cruela de Vil, personajul negativ al povestii, care are un plan diabolic cu blana micilor patati. Cu siguranta cei mici dar si adultii vor citi cartea pur si simplu pe nerasuflate. Ceea ce fascineaza cel mai tare este modul de comunicare al cateilor pe care l-a imaginat Dodie.

De exemplu, latraturile la luna sunt un fel de telegraf fara fir pe care cateii il folosesc pentru a comunica dintr-un loc in altul. Dodie scrie atat de clar si limpede ca nici un copil nu va intampina nici un fel de probleme la citirea cartii. Aventurile sunt atat de palpitante ca vor tine cu sufletul la gura, cititorul. Si, ce se intampla atunci cand o carte te captiveaza si ti se pare foarte interesanta? Ei bine, continui sa o citesti pana cand o termini. Pur si simplu nu iti vine sa amani continuarea lecturii pe mainii pentru ca esti mult prea curios sa afli continuarea povestii.

Prin urmare, inseamna ca autorul cartii si-a facut mai mult decat excelent treaba, pentru ca a obtinut in totalitate atentia cititorului. Exact acest lucru isi doresc toti scriitorii sa il obtina, iar o carte care captiveaza de-a dreptul si are toata atentia cititorului, nu are cum sa nu fie una extrem de reusita. 

''O suta unu dalmatieni'', o poveste clasica si nemuritoare

Te-ar putea interesa si: Recenzie - „21 de lectii pentru secolul XXI”, de Yuval Noah Harari

Povestea este fara indoiala una clasica, indragita de-a lungul anilor de foarte multe generatii de copii, inclusiv de adulti. ''O suta unu dalmatieni'' este despre prietenie, loialitate, si incredere. Dalmatienii Pongo si Missis sunt atat de placuti incat nu ai cum sa nu ii iubesti pur si simplu. Atunci cand puii lor dispar, acestia pleaca efectiv in aventura vietii lor pentru a-i recupera. Intreaga aventura este una presarata cu momente dintre cele mai haioase dar si oarecum periculoase, dar cei doi catei nu se lasa pana cand nu ii gasesc pe micuti. Desi cartea are cateva ilustratii, mai lasa loc si imaginatiei, lucru care va fi foarte benefic pentru copii.

Cu siguranta imaginatia copiilor este mult mai sprintena decat cea a adultilor, iar tablourile pe care acestia si le construiesc in mintea lor sunt mult mai pline de culoare si mai vivante. Autoarea scrie atat de frumos si captivant incat fiecare cititor in parte va trai povestea ca si cum s-ar afla exact in mijlocul actiunii. Emotiile transmise de micile patrupede sunt cu siguranta foarte puternice, iar personajul negativ te va tine in suspans, nestiind ce ar mai putea face aceasta femeie cruda si nemiloasa. ''O suta unu dalmatieni'' face parte din acele carti care cu siguranta nu trebuie sa lipseasca din biblioteca unui copil.

In plus, cartea este fara indoiala o metoda excelenta de a face comparatie intre povestea din film si cea din carte. Cei mici trebuie sa invete care sunt diferentele dintre filme si carti, si o modalitate foarte buna pentru a face acest lucru este sa citeasca aceasta poveste dar sa si vada in acelasi timp filmul. 

---