Recenzie - Jocurile Foamei - Suzanne Collins

Indiferent de cate ori vei citi aceasta carte, de fiecare data vei descoperi noi intelesuri si vei invata ceva nou. Chiar si asa, mereu vei avea in minte exact aceeasi intrebare, si anume ''Catre ce anume se indreapta de fapt omenirea? Vor incerca vreodata oamenii sa inteleaga efectiv se repercursiuni ar putea avea actiunile lor intr-un viitor apropiat? ''

Din pacate, nici umanitatea si nici empatia nu mai reprezinta trasaturi definitorii ale rasei umane, si daca nu se iau masuri cat mai repede, acestea vor ramane doar o simpla amintire a ceea ce obisnuia sa fie odata omenirea. 

''Jocurile foamei'', o distopie

Se poate spune fara doar si poate ca ''Jocurile foamei'' este o distopie. Aceasta lume post apocaliptica oarecum este redusa pana la absurd, precum o balanta cu doua talere. Pe de o parte gasim gloata care pur si simplu se zbate pentru a iesi din mocirla, in timp ce pe de alta parte ii regasim pe cei norocosi, care au in permanenta nevoie de adrenalina pentru se simti vii si a simti ca traiesc din plin viata. Viata Capitoliului, are o fatada poleita sub care se ascunde de fapt un monstru al cruzimii, monstru care este efectiv adus la statut de zeu atotputernic.

Acesta se hraneste cu adrenalina, si nu una oarecare ci cu una care pulseaza de violenta, pentru ca doar aceasta are puterea de a satisface pretentiile bolnave ale celor care proslavesc acest monstru. Si, la urma urmei, cine altcineva le-ar putea satisface nevoia barbara daca nu cei care sunt deja sufocati de nevoi?! In ce loc ar putea exista o disperare mai mare daca nu il districtele sugrumate pur si simplu de munca, foame, si limitari. ''Jocurile foamei'' nu este doar o distopie foarte bine scrisa, ci reprezinta disperarea pusa fata in fata cu empatia. Aceasta carte este despre omenire si ce poate ajunge aceasta in urma impactului deciziilor gresite.

Scenariul este cu siguranta unul terifiant care arata ceva ce nu ar trebui sa se intample niciodata, iar puterea se afla doar in mainile noastre. Noi suntem cei care decidem incotro ne indreptam, daca destinatia este una pozitiva sau din contra, negativa. Atentia ni se indreapta catre o adolescenta rebela pe nume Katniss, actiunea impartindu-se in nici mai mult nici mai putin de 12 districte, acestea fiind diferentiate atat de conditiile de viata si statutul social, cat si de ocupatie. In fiecare an, nici mai mult nici mai putin de 24 de tineri, cate doi din fiecare district in parte, sunt efectiv aruncati in arena, lupta care se dovedeste a fi una pe viata si pe moarte, si care ii asigura catsigatorului faima si bunastare materiala. Regula de baza a jocului este aceea ca trebuie sa existe doar un singur supravietuitor.

Te-ar putea interesa si: Recenzie: „Femei singuratice”, de Victor LaValle

Jocul in sine este unul violent si crud, urmarit de toti participantii cu o patima pur si simplu bolnava. Dincolo de acerba lupta pentru supravietuire si de jocul barbar, ''Jocurile foamei'' este o poveste despre empatia umana, si despre lumina care inca mai exista intr-o lume scufundata de violenta. Povestea este despre curajul pe care un om il are si reuseste sa se desprinda de turma, si despre incercarea asidua de a-ti schimba destinul. Este despre a-ti provoca tu insuti norocul prin credinta maxima in tine si in puterile tale. Si, uneori, avand curajul sa risti, te poti trezi ca ai castigat si ai obtinut ceea ce ti-ai dorit.

Foarte interesanta si captivanta, aceasta lectura iti va trezi cu siguranta interesul inca de la primele pagini citite, si in plus te va invata cateva lucruri extrem de importante in viata. 

---