Recenzie - „Hotul de carti”, de Markus Zusak

Cel mai probabil, majoritatea celor care apreciaza volumul ”Hotul de carti”, de Markus Zusak, au vazut mai intai ecranizarea, si abia dupa aceea au fost curiosi sa descopere si cartea. La noi in tara, cartea a fost publicata la Editura Rao si s-a dovedit una dintre cele mai atractive pentru cititorii romani.

”Fenomen literar”

Chiar daca aparent este vorba despre ororile nazismului, si multi poate ar declara ca este vorba despre un subiect despre care nu mai se poate scrie nimic, pentru ca s-a spus cam totul, iata ca scriitorul australian Markus Zusak dovedeste contrariul. Succesul cartii a determinat cirtica de specialitate sa-l numeasca pe autor drept un „fenomen literar”.

Pe urmele lui Liesel

Liesel Meminger, cea care este de fapt ”hotul de carti” este fiica unor comunisti, ceea ce nu este privit cu ochi buni de cei din jur. Este obligata sa locuiasca cu o familie adoptiva din Germania si, desi nu se poate spune despre acestia ca dispretuiesc cititul, Liesel este singura dintre ei care nu stie sa scrie sau sa citeasca. Liesel insa nu vrea nu vrea sa renunte atat de usor, si desi regimul politic din tara sa este unul care conduce prin frica si supunere, ea vrea sa isi urmeze dragostea pentru carti. Cele aproape 600 de pagini ale romanului captiveaza, iar cititorul o insoteste pe Liesel in toate momentele, atunci cand are parte de certuri din partea parintilor, cand se confrunta cu violenta fizica la scoala, il cunoaste pe Rudy, singurul prieten al fetii. Tatal adoptive este cel care ii calauzeste drumul si, cu ajutorul cartilor pe care le fura, ea reuseste chiar sa salveze un evreu de la moarte. Atmosfera apasatoare a regimului nazist se simte in fiecare pagina, dar cu toate acestea volumul transmite si un mesaj optimist: indiferent cat de vitrege ar fi vremurile, intotdeauna bunatatea din oameni va reusi sa invinga intotdeauna.

Te-ar putea interesa si: Recenzie - Alchimistul - Paulo Coelho

Moartea, ca narator

Interesant la aceasta carte semnata de australianul Markus Zusak este tocmai sinceritatea cu care este scrisa, luxul de amanunte care da impresia ca se povesteste un fapt real, dar si cel mai aparte este faptul ca totul este narat de insasi Moartea. Cu toate acestea, Moartea nu este un personaj in cartea lui Markus Zusak. Este de fapt lupta pentru viata, ceea ce este o cu totul altceva. Nu trebuie sa priviti cartea doar din aceasta perspective, este un volum in care adevaratele valori, precum iubirea si prietenia sincera sunt pretuite la adevarata valoare. Cum ar putea fi altfel de vreme ce eroina principala, o nemtoaica, fie ea si comunista, are parte de o relatie de sincera prietenie cu un evreu, Max Vandenburg, dar cum vor evolua lucrurile, despre ce s-a intamplat cu Liesel, familia ei “de imprumut”, Max, daca au supravietuit sau nu razboiului, trebuie sa afli singur si sa citesti cartea “Hotul de carti” de Markus Zusak.

O carte care nu se uita

Ceea ce impresioneaza la acest volum este atmosfera de real care ”respira” la fiecare pagina. Aproape ca iti vine sa intinzi mana si sa o atingi pe Liesel, simti mirosul cartilor furate chiar de ea, iar lacrimile iti curg pe obraz, chiar daca esti genul putin mai cerebral si nu te lasi impresionat atat de usor. Evenimentele din carte, dintr-o Germanie nazista nu sunt atat de usor de trecut cu vederea, iar felul in care Markus Zusak a abordat in acest volum temele existentiale sunt doar cateva dintre motivele pentru care merita sa o citesti. Nu uita nici de ecranizarea volumului, dar trebuie sa recunoastem ca desi avem de a face cu una reusita, tot cartea ramane mult mai impresionanta, iar anumite pasaje te vor cutremura din toata inima.

---