Recenzie de carte: „The Survivalists”, de Kashana Cauley
Putine date demografice ilustreaza anxietatile globale ale erei noastre mai bine decat newyorkezii, care fac sacrificii monumentale doar pentru a se tine de locuinte proaste.
Perceptia penuriei care bantuie in special psihicul american tine, de asemenea, cuplurile in relatii proaste si angajatii in locuri de munca naucitoare. O astfel de disperare poate fi suficienta pentru a-i impinge chiar si pe cei mai nobili dintre noi spre alegeri care i-ar face pe ingerii nostri mai buni sa planga.
Aretha, tanara avocata ambitioasa, dar extrem de subapreciata din debutul letal si plin de duh al lui Kashana Cauley, „The Survivalists”, personifica aceasta stare trista de lucruri: ea lanceste intr-un ciclu de prime intalniri cu barbati nesiguri carora le lipseste „decenta de a nu suge” si se lupta sa devina partener intr-o firma sadica care ii pune pe colegii de munca unul impotriva celuilalt si gaseste modalitati de a evita plata pretentiilor victimelor uraganului Sandy.
In plimba Aaron, fondatorul „ciudat de insorit” al unei companii de cafea de specialitate („Tactical Coffee… pentru ca nu vrei sa adormi in timpul apocalipsei”) si proprietarul unei superbe pietre brune din Brooklyn. Traumatizat de inundarea de catre Sandy a apartamentului sau anterior si, in cuvintele lui Aretha, un coleg „membra al clubului parintilor morti” – al ei a murit intr-un accident de masina – Aaron ia inima Arethei, dar exista o problema: colegii lui de camera „cam ciudati” au construit. un buncar in curte si sunt membri ai unei „comunitati” care include „pregatitori de apocalipsa” si „libertarii obisnuiti”.
Cand Aretha ii intalneste pe cei de camera – James, un plagiator in dizgratie care se ocupa de securitatea casei, si Brittany, partenerul de afaceri obscur al lui Aaron, pe care Aretha o numeste „Angry Flo Jo”, ea observa ca poarta o arma, adaugand la scepticismul ei fata de noul iubit. . Dupa ce a cautat, ea descopera un depozit de arme si un buncar „cu pereti metalici” plin cu paturi si manuale de autoaparare. Dar intr-o perioada in care a trai fara chirie cu proscrisi inarmati pare de preferat decat sa se intoarca la aplicatiile de intalniri, Athena, indragostita, se muta si isi face propriul „go-bag”. Potrivit echipajului, „planul de viitor castigator a fost sa renuntam la toata greutatea existentiala atasata de a avea un suflet”.
Ne-am putea astepta ca un roman despre singuratici cu arme si conspiratie sa-si dezvaluie jucatorii cheie, dar cartea reuseste pentru ca Cauley pare la fel de curioasa si empatica fata de supravietuitori, asa cum este ea fata de protagonistul ei. „Mi-am pierdut atat de multe locuri de munca si atat de multi prieteni care nu voiau sa iasa cu cineva care nu avea un loc de munca”, spune Brittany, „deci nu ma am decat pe mine si am decis sa ma protejez.”
Te-ar putea interesa si:
Recenzie - "Te iubesc, orice-ai face!" - Ioana Chicet-Macoveiciu
Proza lui Cauley vine intr-un clip accelerat, care uneori ii va face pe cititori sa sara inapoi cateva paragrafe pentru a se orienta. Dar lipsit de pretentii sau judecati, stilul ei de scris reflecta ambivalenta Arethei si investigatiile filozofice care stau la baza naratiunii: unde este granita dintre autoconservare si autodistrugere? Ce este mai infricosator: o cultura de exploatare care ii lasa pe cetatenii sa se inece, sau extremele la care vor merge indivizii pentru a se proteja?
Aaron pleaca intr-o succesiune de excursii de cercetare a boabelor de cafea in strainatate, lasand-o pe Aretha cu colegii de camera, care o convinge in propria lor „excursie” pentru a cumpara arme ilegale pe care le vand ulterior. Emotia, juxtapusa cu cariera ei de avocat, incepe sa o convinga pe Aretha de stilul de viata supravietuitor. „A fost o crima”, scrie Cauley, „ca, dupa 32 de ani de a respecta regulile, a vrut sa simta ceva?” Cu cat Aretha devine mai adanca, desigur, cu atat crapatura din busola ei morala devine mai larga.
Cauley, fost scriitor pentru „The Daily Show With Trevor Noah”, afiseaza un simt al umorului de invidiat de versatil. (Ea este, de asemenea, o fosta scriitoare de opinie pentru The New York Times.) Romanul este cel mai distractiv atunci cand inteligenta ei sustine bazele sociopolitice ale naratiunii, ca atunci cand descrie o „casa plina de accesorii misterioase, inexplicabile de oameni bogati”, „cum ar fi foisoare.”
Amuzante pentru ca sunt adevarate, astfel de lovituri dau cartii verva dar si profunzime; desi temerile acestor personaje pot parea la inceput absurde, ele nu sunt nefondate. Violenta, un „climat care se destrama” si o piata a muncii precara functioneaza pentru a face viata de zi cu zi din ce in ce mai agitata si oportunitatea de a te simti eficient in propria lume subtire. Poate ca, atunci cand suntem impinsi pana la margine, gasim parti nedescoperite din noi insine pe care le putem folosi pentru a ne asigura supravietuirea emotionala. Poate, asa cum spune Aretha, zilele astea sa fii pregatit pentru dezastru inseamna doar a te actiona impreuna.
