Recenzie de carte: „The Half Moon”, de Mary Beth Keane
Experienta citirii noului roman captivant al lui Mary Beth Keane, „The Half Moon”, se simte – placut – ca si cum ai respira, sau poate doar a trai. Cand ii intalnim pe Malcolm si Jess Gephardt, casnicia lor se afla intr-o faza mocioasa de dizolvare, o victima a deciziilor pripite, a judecatilor imprudente si a epuizarii.
Malcolm are barul sau care esueaza incet, Half Moon, in orasul lor natal, Gillam, incapabil si nedorit sa renunte la visul sau, iar Jess l-a lasat sa locuiasca temporar cu un prieten in orasul New York din apropiere.
Sotii Gephardt sunt un anumit tip de cuplu, „regele si regina balului”, ii spune prietenul lui Jess. Malcolm este foarte aratos, „frumos, inca” – „genul de barbat care s-ar imbunatati cu fiecare an care trece” – iar Jess este atragatoare si nesfarsit de inteligenta; a facut facultatea de drept si lucreaza in oras. S-au intalnit cand ea era acasa pentru o vizita, iar Malcolm, care lucra deja la bar si castiga bani, i-a facut pe studentii din jurul lui Jess „sa arate ca niste baieti”. Un prieten de la facultatea de drept o avertizeaza pe Jess ca „cu Malcolm, granitele lui Jess vor fi intotdeauna ale lui Gillam” – dar, indragostita, ea merge inainte. In primele luni ametitoare ale relatiei lor, Jess se trezeste insarcinata. Tineri si indragostiti, ei decid sa se casatoreasca, doar pentru a suferi un avort spontan.
Astfel isi incep casatoria. Sapte ani mai tarziu, Malcolm si Jess decid sa incerce sa aiba un copil si constata ca nu este atat de usor pe cat crezusera. Ii revedem sase ani si jumatate mai tarziu, cand au fost loviti de numeroasele nedreptate ale varstei mijlocii: miile de reduceri de facturi implacabile, credite pentru studenti, ne-a face partener, tratamente de fertilitate. Malcolm a cumparat barul de la evazivul Hugh, care are un chip ciudat pe umar despre faptul ca tatal lui Malcolm a detinut un bar mai de succes in Manhattan cu ani in urma. Malcolm a cumparat, de asemenea, cladirea fara sa o consulte pe Jess, iar aceasta decizie este o linie de vina in relatia lor. Pentru a inrautati lucrurile, el finalizeaza tranzactia fara a consulta un avocat („din respect” pentru Hugh).
Malcolm este un barbat care crede ca lucrurile merg bine: „A fost salvat pentru ca urma sa fie salvat mereu”. Aceasta natura linistita este o pastila amara pentru Jess, o ingrijoratoare care isi simte cu intensitate lipsa de copii. La un gratar din cartier, alte femei vorbesc intr-un vocabular necunoscut: „Ai nevoie de un Boppy? Un binky? Ai un Tommee Tippee? Un orb bun?”
Te-ar putea interesa si:
Recenzie de carte: „Toti pacatosii sangereaza”, de SA Cosby
Aici il intalneste pe Neil Bratton, un tata divortat care s-a mutat in oras cu trei copii foarte mici. Fie ca este vorba de atractia unei familii gata facute sau de rezultatul distantei ei tot mai mari de Malcolm, Jess simte o atractie catre Neil. Ei fac schimb de texte tentative, de cautare, care depasesc limita dintre adecvat si ilicit. Atat Malcolm, cat si Jess au avut aproape incalcari pe parcursul casatoriei lor, dar acest lucru pare mai grav.
Keane exceleaza in momentele de deliberare interioara – de exemplu, cand Jess ezita inainte de a-i trimite lui Neil un mesaj ireverent (abia il cunoaste, pana la urma): „Ceva i-a spus sa faca o pauza, sa se gandeasca o secunda. Ea a sters incet literele numelui lui. Ea a sters captura de ecran.”
Mai tarziu, cand Jess il paraseste pe Malcolm si incepe sa petreaca nopti la Neil, isi imagineaza imediat viitorul impreuna: „Unde va puneti reciclarea? intreba ea la mutare si apoi, dupa ce i s-a spus o singura data, acolo isi punea reciclarea pentru restul zilelor.”
Acestea nu sunt observatii zdrobitoare sau revolutionare, dar tocmai acestea sunt motivul pentru care este o placere sa ma afund in proza linistita luminoasa a lui Keane: inregistrarile ei ale momentelor mici si semnificative ale vietii au un mod de a reprezenta ceva mai mare. Sa le citesti este ca si cum te-ai strecura pe un scaun confortabil cu o patura si o ceasca fierbinte de ceai si ai discuta despre petrecerea de aseara cu cel mai bun prieten al tau.
O serie usor bizara de intrigi coloreaza sfarsitul „Lunii pe jumatate”, in care familia Gephardt ia in considerare comiterea fraudei la asigurari, sunt implicati fara voie in investigatia SEC a unui client si isi dau seama cum sa salveze bara si, eventual, relatia lor. Dar este suficient sa spunem ca logistica intrigii este secundara: Malcolm si Jess ofera impulsul real din spatele acestui roman. In timp ce casatoria poate fi o ecuatie nesfarsita, in evolutie, a evenimentelor si deciziilor care maresc sau scad depozitul initial de iubire, in cele din urma, se spera, ca mai exista, intr-adevar, iubire. Keane intelege asta. Observatiile ei perspicace, generoase si atentia pentru viata interioara a personajelor ei fac o carte care este mult, mult mai mult decat suma personajelor sale. Ea reuseste sa gaseasca harul extraordinar in lumea noastra obisnuita dureroasa.
