Recenzie de carte: „Age of Vice”, de Deepti Kapoor
Al doilea roman al lui Deepti Kapoor, „Epoca viciului”, este un thriller de lux, plasat in New Delhi, care trece atat de abil intre fictiunea comerciala si cea literara, incat aproape sigur va muta o multime de unitati.
Cartea are ecouri din „Nasul” al lui Mario Puzo, in ceea ce priveste pradatorii sai de varf aglomerati, si „Intrebari si raspunsuri” al lui Vikas Swarup, romanul din 2005 care a stat la baza filmului „Slumdog Millionaire” al lui Danny Boyle. Nu exista concursuri in „Age of Vice”, dar exista un baiat sarac care aluneca printr-o usa din spate intr-un semimond de sofisticati degradati. Vede lucruri care-l fac sa-si doreasca sa-si desubleze globii oculari, sa-i curete si sa-i insuruba din nou.
„Age of Vice” este selectia clubului de carte „Good Morning America” pentru ianuarie si a fost achizitionat de FX pentru o serie. Este usor de inteles de ce s-a acordat atentie. Ca povestitor, Kapoor este un firesc. Romanul ei ofera placerile dexteritatii narative. Se misca — devreme, in orice caz — ca pe sine.
Ea nu ofera, decat rareori, placerile subtilitatii. De-a lungul a peste 500 de pagini, eleganta cartii se inclina spre eleganta, iar magia spre trucuri. Lungimea lui chiar il doare. Ceea ce ar fi putut fi un divertisment clar si capricios, in sensul ridicat al cuvantului lui Graham Greene, se extinde.
Kapoor, care a crescut in nordul Indiei si a lucrat ca jurnalist in New Delhi, nici nu ofera, decat rar din nou, placerile interioritatii. Corpurile fierbinti (toata lumea este superba), detaliile de stare, ambuscadele, scenele de lupta care fac ca personajele sa semene cu avatarele din jocurile video, revelatiile „stramutoare” — totul se aduna.
Personajele (jurnalist conflictual, fiul diletant al unui om bogat, baiat cu ochii mari din sticks) sunt familiare. Politica nu este delicata. Un Mercedes loveste cinci oameni saraci, inclusiv o femeie insarcinata, pe prima pagina.
Pe Audible, cartea ar putea ridica cu adevarat povara unei calatorii cu masina peste tara. Dar nu te face un snob sa vrei mai mult dintr-un roman decat ai obtine dintr-o seara buna la Netflix. Am continuat sa citesc, uneori cu admiratie, dar mental am verificat in jurul paginii 75.
„Age of Vice” este despre Ajay, care a crescut in circumstante disperate in Uttar Pradesh, un stat din nordul Indiei. Parintii sai erau groanieri care razuiau fecalele din latrinele uscate. Tatal sau a fost ucis, iar sora lui se pare ca a fost tarata in prostitutie, dupa un accident in care era implicata o capra.
Ajay este luat si, pentru a-si achita o datorie, vandut ca servitor. Ajunge cu oameni cumsecade, care il trateaza bine si il educa. Mai tarziu devine, destul de improbabil, asistent personal si bodyguard al lui Sunny Wadia, descendentul playboy pe jumatate luminat al unei cunoscute familii criminale.
Sunny are aspiratii artistice si morale. El si grupul lui, monstri civilizati, traiesc mari si traiesc bine. Ajay i-a vazut mai intai in afara orasului mare.
Ei inghit locurile in care merg, le invadeaza, le colonizeaza, merg mai departe. Banii fac asta. Vor prajitura cu nuca aici. Vor crepurile cu banane acolo. Le place acest stroganoff. Ei comanda mancaruri de la o cafenea pentru a fi livrate in timp ce stau in urmatoarea. Ei stau in Purple Haze si comanda feluri de mancare de la MoonBeam.
Devine treaba lui Ajay sa curete dupa noptile salbatice ale lui Sunny si sa-i aduca „apa calda de lamaie cu turmeric ras”, croissantele proaspete si ziarele si sa-si faca baie in diminetile urmatoare. Este, de asemenea, treaba lui Ajay sa-l protejeze pe Sunny. Invata sa lupte si in scurt timp devine un superstud asemanator lui John Wick. El sparge cu nonsalanta oase, sparge cranii si taie gatul.
Al treilea personaj principal este Neda, un jurnalist al carui ziar lucreaza la o poveste care implica familia lui Sunny intr-o serie de crime, dintre care nu in ultimul rand este un plan de a curata mahalale si de a-si saraci si mai mult rezidentii. Cu toate acestea, Neda este atrasa de Sunny si de viata lui si incep o aventura.
Kapoor are un ochi cinematografic. Acest roman are o multime de momente care se simt luxuriante si pregatite pentru scenariu: plimbari cu motocicleta pe drumuri care strabat campuri de ora, vazute ca de pe o drona; tarasuri ganditoare pe tigari; goons care se profileaza; zboruri cu avioane private; camere VIP; Dusuri in stil „Silkwood” pentru a curata deciziile proaste; bande de barbati aproape goi acoperiti cu grasime care ies de pe marginea drumului, ca dintr-un vis de febra Cormac McCarthy, pentru a face ravagii.
Poate fi o scriitoare perceptiva, una care are multe de spus despre Delhiul modern si despre conditiile care au aparut si care sustin sindicatul criminalitatii Wadia. Simti in povestea rupta a lui Ajay Horatio Alger legaturi cu romane precum „Tigrul alb” al lui Aravind Adiga si „Cum sa te imbogatesti murdar in Asia in ascensiune” de Mohsin Hamid.
Dar pe masura ce „Age of Vice” continua, exigentele complotului calca in picioare orice flori, sub forma de complexitati, incearca sa infloreasca. Proza se incalzeste si incepe sa se prabuseasca pe pagina ca poezia si nu este o poezie buna:
Acum totul este o minciuna.
Viata lui este o minciuna.
Durerea acestui lucru este de nesuportat.
Sau:
Dar el se distruge.
Intorcandu-se pe dos.
Intorcandu-se.
„Age of Vice” este primul roman dintr-o trilogie planificata. Oamenii spun ca cele mai triste doua cuvinte din limba engleza sunt „What party?” Dar „trilogia planificata” nu poate ramane cu mult in urma.
Kapoor are atat de multe daruri incat se pare neplacut sa vrei mai mult de la ea decat acest roman pop intins. Ea vizeaza o tinta si a zdrobit-o.
Mai bine ea pe lista celor mai bine vandute decat majoritatea celor care sunt acolo. Salutam noul Puzo! Cand incepe seria FX, voi aduce floricelele.
