Recenzie - Divina comedie - Dante Alighieri

Recenzie - Divina comedie - Dante Alighieri

Opera lui Dante, ''Divina Comedie'', in toata valoarea dar si complexitatea sa, a constituit un reper extrem de important pentru contemporani, cu atat mai mult cu cat Boccaccio insusi si-a marturisit admiratia. Autorul a inceput sa isi scrie capodopera inainte de anii exilului, si mai exact in 1307, si a constituit fara indoiala opera capitala pe care scriitorul a dezvoltat-o pe cat de mult posibil chiar pana in ultima clipa a vietii sale. Ideile principale au fost inspirate din principiile artei poetice medievale care spun ca tragedia incepe intr-un spirit vesel si se termina cu un deznodamant destul de tragic.
Pe de alta parte, comedia evolueaza catre un deznodamant fericit. Alegerea numelui cartii a fost una destul de dificila, prima optiune a lui Dante fiind ''Commedia'', la care Boccaccio a mai adaugat si atributul de ''divina'', atribut care a fost mai apoi preluat si consacrat de posteritate. ''Divina comedie'' a fost scrisa de catre Dante in dialect toscan, iar actiunea se petrece in saptamana dinaintea Pastelui din primavara anului 1300. Povestea reprezinta calatoria lui Dante in lumile vietii de dupa moarte, lumi care exista in viziunea scriitorului, si care sunt 3 la numar. In aceste lumi se proiecteaza efectiv atat raul cat si binele lumii terestre, fiind condus de poetul Virgiliu care reprezinta un simbol al ratiunii, si mai apoi de Beatrice, care reprezinta un simbol al credintei pure.
Asadar, poemul cuprinde trei parti, si este un poem scris in versuri care cuprinde nici mai mult nici mai putin de 100 de canturi, 33 pentru fiecare parte, plus unul la inceputul Infernului.

Infernul

Scriitorul rataceste intr-o padure in cautarea unei ramuri care ii era necesara pentru sarbatoarea Floriilor, moment in care se trezeste pur si simplu inconjurat de animalele fioroase ale naturii: un leu, o lupoaica, si o pantera. Evident ca acesta se ingrozeste de-a dreptul atunci cand vede aceste trei animale, si este cuprins de spaima. Acesta este momentul in care primeste ajutor de la poetul Virgiliu, care ii va fi ghid prin Infern, singura solutie de a iesi din aceasta padure infioratoare. Cei doi coboara de-a lungul aventurii lor prin noua cercuri concentrice, fiecare cerc in parte fiind ocupat de mai multe personaje faimoase din istoria omenirii, criteriile de selectie fiind pacatele savarsite, dar si de mai multe personalitati contemporane, persoane dispretuite, si chiar si adversari personali, trimisi in Infern de catre Dante pentru a plati si a-si ispasi toate viciile.

Recenzie - „21 de lectii pentru secolul XXI”, de Yuval Noah Harari Te-ar putea interesa si: Recenzie - „21 de lectii pentru secolul XXI”, de Yuval Noah Harari

Toate pedepsele sunt descrise foarte amanuntit, in ordine crescanda, cu cat se coboara mai mult in profunzimea Infernului, loc care este de altfel si centrul pamantului. Tot aici, cei doi dau nas in nas si cu Paolo si Francesca, un celebru cuplu adulterin. Aceasta intamplare il face pe Dante sa constientizeze ca iubirea exista si dupa moarte, lucru care ii aduce intr-un fel amaraciune dat fiind faptul ca a trait o iubire neimplinita. Prin urmare, capodopera capata si un caracter romantic si sensibil, total opus curentului renascentist al perioadei istorice. Prima parte a calatoriei ia sfarsit cu intalnirea cu Lucifer, care se afla intr-un lac inghetat, in chinuri groaznice. Calatoria sa in lumea fantastica a mortilor, ii duce lui Dante tot felul de sentimente, si in acelasi timp el aduce acestei lumi sentimetele, dar si pasiunile celor vii. Asa cum s-a exprimat si scriitorul, acesta trage dupa sine intreg pamantul.

Purgatoriul

Calatoria celor doi continua de cealalta parte a pamantului, loc in care se afla Purgatoriul. Conform descrierii lui Dante, in fata muntelui Purgatoriului se gasesc sufletele celor care regreta pacatele pe care le-au savarsit de-a lungul vietii. Muntele Purgatoriului este impartit in nici mai mult nici mai putin de sapte cercuri, fiecare cerc in parte fiind destinat unui anumit viciu, dar si duratei timpului de cainta. Se pare ca toti cei care se afla aici pot scapa mult mai repede din Purgatoriu daca cei vii se roaga pentru ei. Chiar si in acest loc Dante se intalneste cu persoane cunoscute, persoane carora le arata bunavointa. Acestia sunt chiar mari artisti ai trecutului sau prietenii lui din cercul ''dolce stil nuovo''. Pe culmile muntelui, si mai exact in varful acestuia se gaseste Paradisul terestru, care arata similar cu o padure plina de figuri alegorice. Purgatoriul reprezinta o alta latura a personalitatii umane, latura care prevesteste zorile Renasterii. 

Recenzie - "Atitudinea este totul" – Jeff Keller Te-ar putea interesa si: Recenzie - "Atitudinea este totul" – Jeff Keller

Paradisul

In a treia parte a operei ''Divina comedie'', cei doi ajung in sfarsit in Paradisul terestru, moment in care Virgiliu il paraseste pe Dante si se reintoarce in Infern. Ajuns in acest loc, Dante este calauzit de acum inainte de Beatrice, care reprezinta instrumentul vointei divine. Paradisul este un loc construit din noua cercuri orientate spre inaltime, si aici se regasesc cei fara pacate de-a lungul vietii, si mai exact sfintii. Fiecare cerc este destinat unui anumit corp ceresc cunoscut la acea vreme: Soarele, Luna, Saturn, Mercur, Marte, Jupiter, Venus, corpuri ceresti dominate de cerul stelelor fixe. Calatoria ia sfarsit, iar Beatrice dispare si ea. Dante este ghidat de acum inainte de Sfantul Bernardo. Artistul spune o rugaciune Sfintei Fecioare, si se contopeste pur si simplu cu Dumnezeu, simbolul iubirii eterne.

Atat in descrierea Infernului cat si in cea a Purgatoriului, scriitorul a avut anumite puncte de sprijin, dar in Paradis el este practic singurul creator. Traditia Paradisului pur si simplu nu exista in literatura, iar fantezia danteasca i-a dat nastere din propriile resurse, obtinandu-se astfel un vers fluid, care se afla in stransa legatura cu iradierea oceanului de lumina a Paradisului. ''Divina Comedie'' este o opera care impune efectiv prin perfectiunea arhitecturii sale, perfectiune extrem de greu de egalat. Acesta reprezinta, fara indoiala, inca un motiv in plus ca opera lui Dante sa fie una veritabila si de-a dreptul geniala, care nu are termen de comparatie. Finalul operei arata cat de mult Dante insusi se caieste pentru intreaga sa decadere morala, ca mai apoi sa fie purificat in unda sclipitoare.

Intreg spectacolul care se infatiseaza lui Dante pe toata durata calatoriei sale, arata ca personalitatea umana detine lumina ratiunii dar si puterile extraordinare ale liberului arbitru, si are puterea de a-si dirija destinul, renuntand in totalitate la patimile nocive, pentru a atinge armonia si echilibrul. 

Divina Comedie - Dante Alighieri

Divina Comedie - Dante Alighieri

Gasesti "Divina Comedie - Dante Alighieri" pe:

 


0,00 (0 voturi)
Mihaela

Nu sunt Comentarii la Recenzie - Divina comedie - Dante Alighieri

Iti place Articolul? Distribuie si prietenilor tai: