Recenzie: American Fiction (2023) lungmetrajul de debut al lui Cord Jefferson
Vara a reaprins promovarea si consumul de lecturi antirasiste. A fost un an in care publicul a considerat ca este „deosebit de important” sa citeasca lucrarile autorilor de culoare, in special lucrarile autorilor de culoare care discutau despre situatia neagra. Regizorul Cord Jefferson, in debutul sau in lungmetraj, „American Fiction” (bazat pe romanul lui Percival Everett, Erasure ), dezvaluie caracteristicile de calificare si limitarile interesului alb de pe piata de masa pentru povestile negre.
Thelonious „Monk” Ellison (Jeffrey Wright) este autor si profesor de facultate. Este publicat, dar nu este faimos, luptandu-se sa-si vanda cea mai recenta lucrare unui editor. Indemnat de urcarea lui spre publicare, instigat de atentia media acordata lui Sintara Golden (Issa Rae), un autor de culoare cu o educatie din clasa de mijloc al carui roman se concentreaza pe femeile negre din interiorul orasului, Monk decide sa-si construiasca o fantezie. El scrie un roman de gluma, My Pafology (ulterior redenumit indignat in Fuck ) sub pseudonimul Stagg R. Leigh, o persoana fara chip a unui fugar cautat. Impreuna fara grija pentru mestesuguri sau atentie la detalii si plina de stereotipuri negre, Monk isi propune cartea sa fie mai mult o eliberare cathartica de frustrare si un deget mijlociu pentru lumea editoriala. Manuscrisul, totusi, este intampinat cu o atentie exuberanta de dorinta nesatioasa a unei edituri de a ridica acest „geniu” si de dorinta unui producator de film prea zelos de a castiga aprecieri.
Resentit fata de acel raspuns si jongland cu dinamica familiei nelinistita acasa, Monk este lasat sa navigheze in conditiile in care munca sa este considerata dezirabila si comercializabila, precum si cu demonii personali care il impiedica sa avanseze in propria sa poveste. Stagg R. Leigh este venerat in timp ce Thelonious Ellison stagneaza, infigandu-si unghiile in nisip pentru a se impiedica pe sine si familia sa sa alunece in larg.
„American Fiction” este un film atent, desi greoi. Puterea tezei sale leaga cu succes filmul. Si totusi, exista mai mult de o mana de momente, atat comice, cat si dramatice, care pledeaza pentru o reactie. O fotografie cu Monk, dupa ce s-a implicat intr-o dezbatere aprinsa cu Sintara despre privirea alba, stand in fata celebrei fotografii a lui Gordon Parks, The Doll Test, este doar o mostra a abordarii grosiere a filmului pentru a inspira emotii. Cu atata atentie pusa in criza existentiala a lui Monk, aceste momente de cersetorie simpatica smulge sentimentul de autenticitate, iar „American Fiction” se transforma intr-un remorcher frustrant.
In mijlocul luptei lui Monk de a face fata reclamelor romanului sau fals, povestea familiei sale devine o drama proprie. Moartea, rupturile dintre frati si starea de sanatate in declin a mamei sale nu fac decat sa adanceasca criza de constiinta a lui Monk cu privire la identitate si probleme. In general, aceste secvente de familie sunt eficiente, imbinandu-se cu realitatea lui Monk, sporind astfel povara fanteziei lui Stagg. Sterling K. Brown ofera o performanta plina de energie in rolul fratelui mai tanar, nesabuit si obscen al lui Monk, Clifford. Intrebarile privind perspectivele istorice stricte asupra barbatiei negre sunt bine explorate intre Clifford ca barbat gay, Monk ca hiper-intelectual si prezenta implicita a regretatului lor tata, un barbat care este adesea amintit pentru modurile sale nepasatoare.
Te-ar putea interesa si:
Recenzie - Pe aripile vantului - Margaret Mitchell
Cu toate acestea, „American Fiction” isi trateaza adesea femeile negre ca accesorii ale povestii. Sora lui, Lisa (Tracee Ellis Ross), are putin timp pe ecran, functionand in esenta ca un vas pentru expunere inainte de a iesi pentru a prezenta primul punct de cotitura al filmului. Iubita lui, Coraline (Erika Alexander), este acolo ca sprijin moral, inaltandu-l pe Monk atunci cand Clifford il darama. Ea este, de asemenea, vehiculul prin care il putem vedea pe Monk in viata personala, in afara scrisului sau a ingrijirii de mama lui. Lorraine (Myra Lucretia Taylor), lucratoarea lor la domiciliu, este instalata ca inlocuitoare materna, deoarece mama sa, Agnes (Leslie Uggams), refuza. Si, in cele din urma, Sintara este acolo pur si simplu pentru a fi o contracara pentru filosofia lui Monk. Aceasta excludere a personajelor feminine negre ar fi putut fi trecuta cu vederea daca Monk ar fi fost singurul personaj care i s-a acordat atentia. Dar, in timp ce „American Fiction” este povestea lui, exista un efort mare pentru a oferi lui Clifford istorie, nuanta si un arc narativ complet.
Dorinta pietei de masa ca viata neagra in arta sa fie echivalenta cu cearta neagra nu este un concept nou; Filmul lui Jefferson atinge contextul motivant al acestei partiniri in lumea de astazi. In timp ce Monk dezvaluie complexitatile si petele flagrante care afecteaza tesatura pietei literare, Jeffrey Wright ofera o performanta incredibila, nuantata, gazduind sentimentele inghitite ale lui Monk si emotiile care clocotesc sub raspunsurile intelectualizate si reprimate. El se toarna in aproape fiecare scena in care se afla si, in putinele in care incepe sa rapeasca, Wright evidentiaza durerea de sub petulanta. El este cu siguranta neplacut. Este deseori nepoliticos si condescendent, dar oricum ne sprijinim pentru ca momentele de invatare ii urmeaza defectele. Si, pur si simplu, credem si ca este indreptatit: frustrarile lui se potrivesc adesea cu ale noastre.
„American Fiction” se impiedica de propriile picioare in actul sau final, poticnandu-se intre secvente de vis cu ochii deschisi si mai multe povesti inainte de a gasi o rezolutie finala, coplesitoare. Dar obiectivul atent pe care filmul il dedica conceptului si temelor sale este ceea ce va fi amintit. Filmul lui Jefferson reuseste cel mai bine atunci cand este atent, chiar daca adesea incearca prea mult sa te implore sa reactionezi. Poarta in oase o declaratie sensibila si importanta: o dovada a versatilitatii si validitatii locului in care arta neagra se intalneste cu viata neagra si un deget ascutit ascutit la multi factori institutionali care o tin retinuta si pe creatorii sai.
