Dupa ce am vizionat cel mai recent episod din Orphan Black, nu eram sigur in ce directie se indreapta povestea. Incepem cu toata lumea pe urmele lui Sarah si Kira, si prin „toata lumea” vreau sa spun, baiatul lui Rachel, Friday si Daniel. Daniel, fiind un om modern, ajunge primul acasa la Birdwatchers si reuseste sa faca o poza cu Kira. Dar proleteenii, fiind convinsi ca il au pe Dumnezeu de partea lor, fac alegeri indraznete, cum ar fi aruncarea cadavrelor si arderea casei in mod sistematic.
Sarah, Kira si Felix fac o oprire la un magazin general pentru a obtine vechea reducere de cinci degete la mancare. Vedem ca Kira preia afacerea familiei, in timp ce ii serveste drept momeala pentru ca Felix sa ia niste conserve. Apoi ii vedem in padure, unde, dupa ce a luat placuta de inmatriculare de pe masina furata, Sarah isi da lectii fiicei despre bine si rau. „Kira, acel lucru pe care l-am facut la magazin – nu facem asta decat daca trebuie.” Vazand ca Kira este a doua cea mai inteligenta persoana din serial, cred ca Sarah si-ar fi putut salva respiratia.
Ei decid sa se prabuseasca intr-una dintre numeroasele cabane goale din padurea din jur si, odata intrati intr-un loc care este in mod clar casa cuiva, Sarah si Kira au un moment tandru de mama/fiica. Kira intreaba cand se vor vedea din nou pe doamna S si Sarah spune: „Sunt aici acum si nu ti se va intampla nimic rau.” (Ceea ce, dupa cum stim in lumea OB , inseamna ca Kira va ajunge intr-un fel de apa fierbinte.)
In timp ce Sarah incearca sa fie mama, Helena inca se recupereaza in complexul Proletheans, unde Mark si Grace, fiica lui Henrik, o privesc infiorator prin fereastra. Grace continua sa dea un nume prost roscatilor, referindu-se la Helena ca fiind lipsita de suflet si „nu umana” si e ca si cum, destul cu atitudinea deja, fata — Helena e aici, poate fi ciudata, obisnuieste-te cu asta! Cand Grace ii spune Helenei ca Tomas a plecat, „inapoi in Europa si in evul intuneric”, Helena este destul de multumita. (Din nou, ea afla acest lucru in acelasi timp in care i se prezinta mancare, ceea ce, stiti, o face sa devina mai salbatica.)
Intors la cabana, Felix aude pe cineva venind si ii spune lui Sarah ca trebuie sa plece, dar proprietarul vine sa-i gaseasca. Se dovedeste ca cabana nu este a unui strain — ii apartine lui Cal, o fosta de la care a furat (clasicul Sarah!). Vazand ca ea furase zece mii si masina lui, Cal nu este prea incantat sa o vada. Varful o trezeste pe Kira, care coboara scarile sa vada ce se intampla.
Mangaiata in bratele mamei ei, se uita la Cal si il intreaba fara rost: „Tu esti tatal meu?” Urmeaza apoi o tacere printre toti cei trei adulti, in special Sarah, ceea ce indica ca el este, intr-adevar, tatal. Imi place ca acest moment nu este atat de mare – Sarah si Cal s-au conectat in perioada in care a fost conceputa si, desi este o escroc, nu are energia sa se dubleze, asadar Kira este a lui. (Nota laterala: inteleg ca Kira este intuitiva si tot, dar intr-adevar, intreb doar un tip daca este tatal tau? Invata putin tact, fata! Sunt sigur ca acesta nu este primul dintre „vechii prieteni” ai mamei pe care i-a intalnit , deci credem ca facea asta de fiecare data?)
Cal, modelul evident dupa un erou occidental, nu va da o fetita draguta afara pe strada, ca sa mai poata ramane inca o noapte sau doua. Mai tarziu in acea noapte, politistul local, Tom, vine la casa lui Cal si il intreaba daca stie ceva – pentru ca, desigur, intr-un orasel cu un magazin general, un furt marunt justifica o panza de politie. Cal discuta cu politistul si ii spune „Daca am crezut ca ar trebui sa stii ceva, ti-as spune”, la care politistul raspunde „Destul de bine”. Este munca de politie intr-un oras mic si ii da lui Cal sansa sa arate cat de mult vrea sa o ajute pe Sarah. In timp ce ea incepe sa-si faca o geanta, pentru ca „nu ar fi trebuit sa te punem in acea pozitie”, Cal ofera locul sau drept refugiu sigur – si gura lui pentru sprijin (m)oral. Aceasta impacare tandra, de altfel, a servit si la impingerea lui Felix din imaginea de familie.
